1 Căci acest Melchisedec, regele Salemului, preot al lui Dumnezeu Cel Preaînalt, care a întâlnit pe Avraam la întoarcerea de la măcelul regilor și l-a binecuvântat, 2 căruia Avraam i-a împărțit și a zecea parte din toate (fiind mai întâi, prin interpretare, “rege al dreptății”, apoi și “rege al Salemului”, adică “rege al păcii”, 3 fără tată, fără mamă, fără genealogie, fără început de zile și fără sfârșit de viață, ci făcut asemenea Fiului lui Dumnezeu), rămâne preot în permanență.

4 Și gândește-te cât de mare era acest om, căruia chiar și patriarhul Avraam i-a dat o zecime din prada cea mai bună. 5 Într-adevăr, cei dintre fiii lui Levi care primesc slujba de preot au poruncă să ia zeciuiala de la popor, conform legii, adică de la frații lor, deși aceștia au ieșit din trupul lui Avraam, 6 dar cel a cărui genealogie nu se numără de la ei a acceptat zeciuiala de la Avraam și a binecuvântat pe cel care are făgăduințele. 7 Dar, fără nicio contestație, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8 Aici primesc zeciuială oamenii care mor, dar acolo primește zeciuială unul despre care s-a mărturisit că trăiește. 9 Putem spune că, prin Avraam, chiar și Levi, care primește zeciuiala, a plătit zeciuiala, 10 căci el era încă în trupul tatălui său când Melchisedec l-a întâlnit.

11 Și dacă desăvârșirea a fost prin preoția levitică, căci sub ea a primit poporul Legea, ce nevoie mai era ca un alt preot să se ridice după rânduiala lui Melchisedec, și să nu fie chemat după rânduiala lui Aaron? 12 Căci, fiind schimbată preoția, este necesar să se facă o schimbare și în lege. 13 Căci cel despre care se spun aceste lucruri aparține unei alte seminții, din care nimeni nu a oficiat la altar. 14 Căci este evident că Domnul nostru a ieșit din Iuda, trib despre care Moise nu a vorbit nimic cu privire la preoție. 15 Acest lucru este încă și mai evident dacă, după asemănarea lui Melchisedec, se ridică un alt preot, 16 care a fost făcut nu după legea unei porunci trupești, ci după puterea unei vieți fără sfârșit; 17 căci este mărturisit,

18 Căci este o anulare a unei porunci anterioare, din cauza slăbiciunii și a lipsei ei de folos 19 (căci Legea nu a făcut nimic desăvârșit), și o introducere a unei speranțe mai bune, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20 Întrucât nu a fost făcut preot fără jurământ 21 (căci, într-adevăr, au fost făcuți preoți fără jurământ), ci el cu jurământ, prin cel care spune despre el,

22 Prin aceasta, Isus a devenit garanția unui legământ mai bun.

23 Mulți au fost făcuți preoți, pentru că moartea i-a împiedicat să continue. 24 Dar el, pentru că trăiește veșnic, are o preoție neschimbată. 25 De aceea și el este în măsură să salveze până la capăt pe cei care se apropie de Dumnezeu prin el, întrucât el trăiește în veac ca să mijlocească pentru ei.

26 Căci un astfel de mare preot se cuvenea pentru noi: sfânt, fără vină, fără pată, despărțit de păcătoși și mai înalt decât cerurile; 27 care nu are nevoie, ca acei mari preoți, să aducă zilnic jertfe, mai întâi pentru păcatele sale și apoi pentru păcatele poporului. Căci el a făcut acest lucru o dată pentru totdeauna, când s-a jertfit pe sine însuși. 28 Căci legea numește ca mari preoți pe oameni care au slăbiciuni, dar cuvântul jurământului, care a venit după lege, numește pentru totdeauna un Fiu care a fost desăvârșit.