3
1 De aceea, când n-am mai putut suporta, am crezut că este bine să rămânem singuri la Atena, 2 și am trimis pe Timotei, fratele nostru și slujitorul lui Dumnezeu în vestea cea bună a lui Hristos, ca să vă întărească și să vă mângâie în credința voastră, 3 ca nimeni să nu fie tulburat de aceste necazuri. Căci știi că am fost desemnați pentru această sarcină. 4 Căci, cu siguranță, atunci când eram cu voi, v-am spus dinainte că vom suferi necazuri, așa cum s-a întâmplat, și voi știți. 5 De aceea și eu, când nu mai puteam suporta, am trimis ca să vă cunosc credința, de teamă ca nu cumva ispititorul să vă fi ispitit în vreun fel și munca noastră să fi fost în zadar.
6 Dar Timotei tocmai a venit la noi de la tine și ne-a adus vestea bucuroasă a credinței și a dragostei tale, că ai mereu amintiri bune despre noi și că dorești să ne vezi, așa cum și noi dorim să te vedem. 7 Din această cauză, fraților, am fost mângâiați de voi în toată strâmtorarea și necazul nostru, prin credința voastră. 8 Căci acum trăim, dacă voi rămâneți tari în Domnul. 9 Căci ce mulțumire putem noi să aducem din nou lui Dumnezeu pentru voi, pentru toată bucuria cu care ne bucurăm pentru voi înaintea Dumnezeului nostru, 10 rugându-ne foarte mult zi și noapte ca să vedem fața voastră și să desăvârșim ceea ce lipsește credinței voastre?
11 Și acum, Dumnezeu și Tatăl nostru și Domnul nostru Isus Hristos să ne îndrepte calea spre voi. 12 Fie ca Domnul să vă facă să creșteți și să abundați în dragoste unii față de alții și față de toți oamenii, așa cum facem și noi față de voi, 13 ca să vă întărească inimile în sfințenie înaintea Dumnezeului și Tatălui nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toți sfinții lui.
Aceasta este o schiță de traducere. Este în curs de revizuire și editare. Dacă găsiți erori, vă rugăm să ni le raportați la [email protected].