1 Festus, deci, a venit în provincie și, după trei zile, s-a suit din Cezareea la Ierusalim. 2 Marele preot și cei mai de seamă dintre iudei l-au informat împotriva lui Pavel și l-au rugat, 3 cerându-i o favoare împotriva lui, să-l cheme la Ierusalim, complotând să-l ucidă pe drum. 4 Festus însă a răspuns că Pavel trebuie să fie ținut în custodie la Cezareea și că el însuși urma să plece în curând. 5 “Lăsați deci”, a spus el, “pe cei care sunt în putere printre voi să coboare cu mine și, dacă este ceva rău în acest om, să îl acuze.”

6 După ce a stat printre ei mai mult de zece zile, s-a pogorât la Cezareea și a doua zi a stat pe scaunul de judecată și a poruncit să fie adus Pavel. 7 După ce a venit, iudeii care se coborâseră de la Ierusalim au stat în jurul lui, aducând împotriva lui multe și grave acuzații pe care nu le puteau dovedi, 8 în timp ce el spunea în apărarea sa: “Nu am păcătuit deloc nici împotriva legii iudeilor, nici împotriva templului, nici împotriva lui Cezar”.

9 Dar Festus, vrând să-și câștige favoarea iudeilor, a luat cuvântul și a zis lui Pavel: “Vrei să te duci la Ierusalim și să fii judecat de mine acolo despre aceste lucruri?”

10 Dar Pavel a zis: “Eu stau în fața scaunului de judecată al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat. Nu am făcut niciun rău iudeilor, după cum bine știți și voi. 11 Căci, dacă am greșit și am săvârșit ceva vrednic de moarte, nu refuz să mor; dar dacă nu este adevărat niciunul din lucrurile de care mă acuză ei, nimeni nu mă poate preda lor. Eu apelez la Cezar!”

12 Atunci Festus, după ce a vorbit cu consiliul, a răspuns: “Ați apelat la Cezar. La Cezar vă veți duce”.

13 După ce au trecut câteva zile, regele Agripa și Berenice au sosit la Cezareea și au salutat pe Festus. 14 Cum a stat acolo multe zile, Festus a prezentat împăratului cazul lui Pavel, zicând: “Există un om lăsat prizonier de Felix; 15 despre care, când eram la Ierusalim, m-au informat preoții cei mai de seamă și bătrânii iudeilor, cerând o sentință împotriva lui. 16 Le-am răspuns că nu este obiceiul romanilor să predea pe cineva la pieire înainte ca acuzatul să se întâlnească față în față cu acuzatorii și să aibă ocazia să se apere în legătură cu acuzațiile care i se aduc. 17 Prin urmare, când s-au adunat aici, nu am întârziat, ci a doua zi am stat pe scaunul de judecată și am poruncit ca omul să fie adus. 18 Când acuzatorii s-au ridicat în picioare, nu i-au adus nicio acuzație de lucruri pe care le presupuneam eu, 19 ci au avut anumite întrebări împotriva lui cu privire la propria lor religie și la un Isus mort, despre care Pavel a afirmat că este viu. 20 Fiind nedumerit cum să întreb despre aceste lucruri, l-am întrebat dacă este dispus să meargă la Ierusalim și acolo să fie judecat cu privire la aceste lucruri. 21 Dar, când Pavel a cerut să fie reținut în vederea deciziei împăratului, am poruncit să fie reținut până când îl voi putea trimite la Cezar.”

22 Agripa a zis lui Festus: “Aș vrea și eu să aud pe acest om.”

“Mâine”, a spus el, “îl veți auzi”.

23 A doua zi, după ce Agripa și Berenice au venit cu mare pompă și au intrat în sala de audieri, împreună cu comandanții și cu cei mai de seamă din cetate, din porunca lui Festus, a fost adus Pavel. 24 Festus a zis: “Împărate Agripa, și toți bărbații care sunt aici de față cu noi, vedeți pe acest om despre care toată mulțimea iudeilor mi-a făcut o petiție, atât la Ierusalim, cât și aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască. 25 Dar când am constatat că nu a săvârșit nimic vrednic de moarte și cum el însuși a apelat la împărat, am hotărât să îl trimit pe el, 26 despre care nu am nimic sigur de scris domnului meu. De aceea l-am adus în fața voastră și mai ales în fața ta, rege Agripa, pentru ca, după examinare, să am ce să scriu. 27 Căci mi se pare nerezonabil ca, trimițând un prizonier, să nu precizez și acuzațiile care i se aduc.”