1 Dar Saul, care continua să arunce amenințări și să ucidă pe ucenicii Domnului, s-a dus la marele preot 2 și a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe vreunul din cei de pe Cale, fie bărbați, fie femei, să îl aducă legat la Ierusalim. 3 În timp ce călătorea, s-a apropiat de Damasc și, deodată, o lumină din cer a strălucit în jurul lui. 4 A căzut la pământ și a auzit un glas care îi spunea: “Saul, Saul, de ce mă prigonești?”.

5 El a zis: “Cine ești Tu, Doamne?”

Domnul a spus: “Eu sunt Isus, pe care voi Îl prigoniți. 6  Dar, sculându-te, intră în cetate și atunci ți se va spune ce trebuie să faci.”

7 Oamenii care călătoreau cu el au rămas muți, auzind zgomotul, dar nu vedeau pe nimeni. 8 Saul s-a ridicat de la pământ și, când și-a deschis ochii, n-a văzut pe nimeni. L-au luat de mână și l-au dus în Damasc. 9 A stat fără vedere timp de trei zile și nu a mâncat și nu a băut.

10 Și era în Damasc un ucenic, numit Anania. Domnul i-a spus într-o viziune: “Anania!”

El a spus: “Iată, sunt eu, Doamne”.

11 Domnul i-a zis: “Scoală-te și du-te pe strada care se cheamă Drept și caută în casa lui Iuda pe unul numit Saul, un om din Tars. Căci iată că el se roagă 12 și a văzut în viziune pe un om numit Anania intrând și punându-și mâinile peste el, ca să-și recapete vederea.”

13 Și Anania a răspuns: “Doamne, am auzit de la mulți despre omul acesta, cât rău a făcut sfinților Tăi din Ierusalim. 14 Aici are putere de la preoții cei mai de seamă să lege pe toți cei ce cheamă Numele Tău.”

15 Dar Domnul i-a zis: “Du-te, căci el este vasul Meu ales ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor, a împăraților și a copiilor lui Israel. 16  Căci îi voi arăta câte va trebui să sufere pentru Numele Meu.”

17 Anania a plecat și a intrat în casă. Și, punându-și mâinile peste el, i-a zis: “Frate Saul, Domnul, care ți s-a arătat pe drumul pe care ai venit, m-a trimis ca să-ți recapeți vederea și să fii umplut de Duhul Sfânt.” 18 Imediat, ceva ca niște solzi au căzut de pe ochii lui și și-a recăpătat vederea. S-a sculat și a fost botezat. 19 A luat mâncare și s-a întărit.

Saul a stat câteva zile cu ucenicii care se aflau la Damasc. 20 Îndată, în sinagogi, a propovăduit pe Hristos, că El este Fiul lui Dumnezeu. 21 Toți cei care îl auzeau erau uimiți și ziceau: “Nu cumva acesta este cel care, la Ierusalim, a făcut ravagii printre cei care invocau acest nume? Și venise aici cu intenția de a-i aduce legați în fața preoților de seamă!”.

22 Dar Saul, care se întărea și mai mult, a zăpăcit pe iudeii care locuiau în Damasc și a dovedit că acesta este Hristosul. 23 După ce s-au împlinit multe zile, iudeii au uneltit împreună ca să-l ucidă, 24 dar complotul lor a fost cunoscut de Saul. Ei pândeau porțile zi și noapte ca să-l ucidă, 25 dar discipolii lui l-au luat noaptea și l-au coborât prin zid, coborându-l într-un coș.

26 După ce a ajuns la Ierusalim, Saul a încercat să se alăture ucenicilor, dar toți se temeau de el, nevenindu-le să creadă că este ucenic. 27 Dar Barnaba l-a luat și l-a dus la apostoli și le-a povestit cum Îl văzuse pe Domnul pe drum, cum îi vorbise și cum la Damasc predicase cu îndrăzneală în numele lui Isus. 28 A intrat cu ei în Ierusalim, 29 și propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului Isus. El vorbea și se certa cu elenii, * Eleniștii erau evrei care foloseau limba și cultura greacă.dar aceștia căutau să-l ucidă. 30 Când au aflat frații, l-au coborât în Cezareea și l-au trimis la Tars.

31 Și adunările din toată Iudeea, din Galileea și din Samaria au avut pace și s-au întărit. Ele s-au înmulțit, umblând în frica Domnului și în mângâierea Duhului Sfânt.

32 Petru a străbătut toate părțile acelea, și s-a pogorât și la sfinții care locuiau în Lida. 33 Acolo a găsit un om numit Enea, care era țintuit la pat de opt ani, pentru că era paralizat. 34 Petru i-a zis: “Enea, Isus Hristos te vindecă. Ridică-te și fă-ți patul!” Imediat, el s-a sculat. 35 Toți cei care locuiau la Lida și în Saron l-au văzut și s-au întors la Domnul.

36 În Iope era la Iope o ucenică cu numele Tabita, care în traducere înseamnă Dorcas.† “Dorcas” în greacă înseamnă “gazelă”. Această femeie era plină de fapte bune și de acte de milostenie pe care le făcea. 37 În zilele acelea, ea s-a îmbolnăvit și a murit. După ce au spălat-o, au așezat-o într-o cameră de sus. 38 Cum Lida era aproape de Iope, ucenicii, auzind că Petru era acolo, au trimis doi bărbați‡ Citire din NU, TR; MT omite “doi bărbați” la el, rugându-l să nu întârzie să vină la ei. 39 Petru s-a ridicat și a plecat cu ei. După ce a venit, l-au dus în camera de sus. Toate văduvele stăteau lângă el, plângând și arătând tunicile și celelalte haine pe care Dorcas le făcuse cât timp fusese cu ele. 40 Petru le-a trimis pe toate afară, a îngenuncheat și s-a rugat. Întorcându-se spre trup, a zis: “Tabita, ridică-te!”. Ea a deschis ochii și, când l-a văzut pe Petru, s-a așezat în picioare. 41 El i-a dat mâna și a ridicat-o în picioare. Chemând sfinții și văduvele, a prezentat-o în viață. 42 Acest lucru s-a aflat în toată Ioppa și mulți au crezut în Domnul. 43 A stat multe zile în Iope la un tăbăcar cu numele Simon.